Comuna Comana

Pe malul stang al Oltului se intinde o campie dispusa in trepte, limitata spre est de povarnisurile repezi ale Persanilor, prelungita uneori pana la marginea soselei Sercaia-Hoghiz. Inchise de bucla nord-vestica a Oltului si incercuite de inaltimile impadurite ale culmilor, ca intr-o caldare, se insira satele: Mateias, Dopca, Bogata Olteana, apoi Hoghiz si Fintina. Din punct de vedere etnografic, aceste sate se apropie mai mult de zona Tarnavelor decat de cea a Tarii Oltului.

Portul

Portul specific din Comana poate fi inteles doar raportat la costumul din Tara Oltului si al celorlalte zone marginase.

Elementele de intrepatrundere reciproca s-au introdus in port prin relatiile de munca cu nationalitatile conlocuitoare, fie prin produsele mestesugaresti de la oras: pieptare, curele, serpare, brauri, cizme, etc. Unii din mestesugarii localnici au fost ucenici in partile Brasovului, Cohalmului (Rupei) si Odorheiului, de unde au imprumutat unele elemente in croi sau in ornamentarea diferitelor piese de port. Portul comanarean se aseamana aproape intru totul cu cel al satelor vecine din Tara Oltului si mai ales cu portul venetean, influentandu-se reciproc.

O alta caracteristica a costumului din Comana este aceea ca o serie de piese din portul traditional au disparut sau unele se poarta doar cu ocazia unor sarbatori si ceremonii specifice. Dintre aceste piese amintim: zechea, pomeselnicul, caita, androcul, palaria rotunda etc.

Biserica Ortodoxa "Sfantul Nicolae"

Biserica "Sfantul Nicolae" din Comana de Jos se afla in partea stanga a soselei ce duce de la Rupea la Fagaras, la capatul satului...

Citeste mai mult

Biserica Ortodoxa "Cuvioasa Paraschiva"

Biserica Ortodoxa cu hramul Cuvioasa Paraschiva din Comana de Jos prezinta o volumetrie specifica sec. al XVII-lea. Elementele de arhitectura care...

Citeste mai mult

Biserica Ortodoxa "Adormirea Maicii Domnului"

Biserica ortodoxa din localitatea Comana de Sus este un monument istoric apartinand secolului al XVII-lea...

Citeste mai mult

Istoria

Cercetarile arheologice efectuate pe raza satului Comana de Jos, au adus marturii importante privind formarea poporului roman si continuitatea lui in vechile granite ale Daciei. Astfel, cercetarile intreprinse de "Institutul de Istorie si Arheologie" din Cluj-Napoca, in colaborare cu Muzeul de Istorie din Brasov si cu cel din Fagaras, in vara anilor 1974-1976, au scos la lumina mai multe asezari, fiecare corespunzand unei epoci istorice.

Cea mai veche dintre ele dateaza de la inceptul epocii bronzului si apartine culturii Glina III - Schneckenberg. Prezenta purtatorilor acestei culturi este ilustrata de ceramica, parti de locuinte bine conservate, gropi de provizii si menaj. Peste urmele epocii bronzului, se aseaza o alta comunitate din prima varsta a fierului (Hallstadt), care va evolua cateva secole asemeni intregii ramuri, nord-dunarene a tracilor, spre cea mai inalta treapta social-economica si politica: Latene-ul dacic.

Din aceasta perioada, aceea a statului dac centralizat al lui Burebista si Decebal, se cunoaste si se poate vorbi despre un adevarat sat. Numeroasele locuinte - bordeie, semibordeie adancite sau de suprafata, peste 100 de gropi de provizii si menajere, ceramica, unelte de piatra, de os, metal si lut, fac dovada unei locuiri indelungate. Peste aceste asezari s-a suprapus mai tarziu o locuire prefeudala a unei societati protoromanesti (sec. VII).

Pe dealul Plesita Pietroasa, circa 2,5 km nord-est de satul Comana de Jos, "Institulul de Istorie si Arheologie" din Cluj-Napoca, in anul 1958, a facut sapaturi descoprind urmele unei asezari ce apartine culturii Schneckenberg, cat si urme de civilizatie geto-dacica.

Construirea castrului roman de la Hoghiz, la circa 10 km de Comana, a pus in pericol asezarile dacice de pe hotarul Cuciulatii si al Comanei. Aceste asezari au fost parasite pentru un scurt timp, iar populatia autohtona s-a retras spre plaiurile inalte ale Muntilor Persani, revenind apoi la vechile asezari si convietuind cu putina populatie romana colonizata. Existenta populatiei daco-romane pe teritorilul Daciei, dupa retragerea aureliana, este atestata de descoperirile arheologice: monede romane (secolele III-IV), asezari, monumente si obiecte crestine etc. Astfel de dovezi s-au gasit si pe teritoriul satului Comana de Sus, pe Valea Comanei, la locul numit Surdila. Aici s-au descoperit monede romane emise de imparatul Constantius (323-360). Sondajele efectuate si in alte parti ale localitatii au semnalat puncte de acelasi mare interes istoric. Pe dealul Slatinei, situat la 1 km spre nord de sat, pe Calea Cuciulatii, au fost semnalate asezari din prima perioada a epocii fierului (Hallstadt) precum si din Latene-ul dacic.

De asemenea, pe Dealul Helesteului, situat pe aceeasi sosea, sondajele au scos la iveala fragmente ceramice hallstadtiene, lipitura de pereti arsa, cuptoare de piatra din secolele VII-IX. Deoarece materialele arheologice gasite pe Dealul Helesteului sunt asemanatoare cu cele din Grui, se poate presupune ca cele doua asezari au fost contemporane, sau ca asezarea din Grui s-a stramutat pe Helesteu, unde existau conditii geografice mai prielnice. Toponimia si traditia locala arata ca in vremuri indeparate, aici a existat un lac si Valea Comanei isi avea gura de varsare in Olt.

Asezari locuite (sec. IV) exista si la punctul numit "La Caramizi", situat pe Calea Venetiei, la un kilometru sud de satul Comana de Jos.

In aceste imprejurari a fost construita Cetatea Comanei, care se afla pe culmea dealului Cetateaua (814 m), la circa 9 km fata de satul Comana de Sus. Cercetarile s-au desfasurat in perioada 19 mai - 20 iunie 1980, sub egida "Centrului de Studii si Cercetari Istorice si Teorie Militara" din Bucuresti. Fortificatiile gasite dovedesc ca era o cetate de refugiu si aparare. Constructia se sprirjinea cu o latura pe zidul din incinta si pe peretele din stanca amenajat de constructori. In partea de rasarit, a existat un sant lat de 3 m si adanc de 1,3 m. S-au gasit putine materiale arheologice: ceramica, cateva piese metalice (pinteni de fier, cuie, fragmente de potcoave). Aceste obiecte determina vechimea acestei constructii, ca fiind din secolele XIII-XIV, corespunzand invaziei tatarilor.